Obligațiile angajatorilor privind SSM în România
Ce obligații au angajatorii pentru securitatea și sănătatea în muncă în România?
Obligațiile angajatorului sunt stabilite de Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, completată de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1.425/2006. Principiul de bază: angajatorul „are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă”. Dacă apelează la servicii externe, nu este exonerat de această răspundere [1]. Legea se aplică tuturor sectoarelor, publice și private [2].
Approach: Am citit textul consolidat al Legii nr. 319/2006 și al Normelor metodologice HG 1.425/2006, cu modificările menționate în text (HG 955/2010, HG 259/2022, Legea 208/2021 etc.). Nu am consultat legislația specială pe riscuri (de exemplu agenți chimici sau semnalizare), la care Normele doar trimit.
1. Obligații generale și principii de prevenire (art. 7 din lege)
- Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru: protecția securității și sănătății lucrătorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea lucrătorilor, plus cadrul organizatoric și mijloacele necesare. Măsurile trebuie adaptate pe măsură ce se schimbă condițiile [3].
- Măsurile se aplică după principiile generale de prevenire. Printre ele: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, combaterea lor la sursă, înlocuirea a ceea ce este periculos și prioritatea protecției colective față de cea individuală [3].
- Când pe același loc de muncă lucrează mai mulți angajatori, aceștia trebuie să coopereze, să își coordoneze acțiunile și să se informeze reciproc despre riscuri [3].
- Măsurile de SSM „nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători” (art. 7 alin. 6) [3].
2. Organizarea activității de prevenire și protecție
- Angajatorul desemnează lucrători pentru activitățile de prevenire și protecție. Dacă nu are personal competent, trebuie să recurgă la servicii externe [4]. Normele prevăd patru variante: angajatorul își asumă atribuțiile, desemnează lucrători, înființează un serviciu intern sau apelează la un serviciu extern [5].
- Variantele permise depind de numărul de lucrători:
| Lucrători | Ce prevăd Normele |
|---|---|
| până la 9 inclusiv | Angajatorul poate prelua el însuși activitățile, dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: activitatea nu figurează în anexa nr. 5, angajatorul lucrează efectiv și cu regularitate în întreprindere și a absolvit un curs SSM de minimum 40 de ore [6] |
| între 10 și 49 inclusiv | Aceleași condiții, plus una: riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli cu consecințe grave sau ireversibile (deces, invaliditate) [7] |
| între 50 și 249 | Angajatorul „trebuie” să desemneze lucrători sau să organizeze un serviciu intern. Pentru activitățile din anexa nr. 5, serviciul intern este obligatoriu [8] |
| „peste 250” (formularea din text) | Serviciul intern de prevenire și protecție este obligatoriu [9] |
- La toate pragurile: activitățile pentru care personalul propriu nu are capacitatea necesară se externalizează [6].
- Lucrătorul desemnat se numește prin decizie scrisă, numai dintre lucrătorii cu contract de muncă cu normă întreagă. Activitățile lui se trec în fișa postului [10].
3. Evaluarea riscurilor, documente și evidențe
- Angajatorul trebuie să realizeze și să dețină o evaluare a riscurilor, inclusiv pentru grupurile sensibile. Pe baza ei decide măsurile de protecție și echipamentul de protecție [11].
- Evaluarea trebuie revizuită cel puțin în aceste situații: schimbări de tehnologie, echipamente, substanțe sau amenajare; după un eveniment; la riscuri noi sau omise; când postul e ocupat de o persoană dintr-un grup sensibil; la lucrări speciale [12][13].
- Angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire și protecție (art. 13 lit. b), bazat pe evaluarea riscurilor [14]. Planul se revizuiește la schimbarea condițiilor de muncă, la riscuri noi și după un eveniment. Se supune analizei lucrătorilor sau a comitetului SSM și este semnat de angajator [15].
- Angajatorul ține evidența accidentelor cu incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor ușoare, a bolilor profesionale și a incidentelor periculoase. Întocmește și rapoarte despre accidentele de muncă pentru autoritățile competente [11].
4. Obligațiile din art. 13 al legii
Printre acestea [14]:
- obținerea autorizației de funcționare din punct de vedere SSM înainte de începerea oricărei activități;
- trecerea atribuțiilor SSM în fișa postului;
- elaborarea de instrucțiuni proprii;
- informarea fiecărei persoane, înainte de angajare, despre riscuri și măsuri;
- angajarea doar a persoanelor apte medical (și, după caz, psihologic) și asigurarea controlului medical periodic;
- evidența zonelor cu risc ridicat și specific;
- funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de protecție;
- echipamente de muncă fără pericol;
- echipament individual de protecție, înlocuit obligatoriu cu unul nou când se degradează;
- prezentarea documentelor cerute de inspectorii de muncă și realizarea măsurilor dispuse de aceștia;
- interdicția de a modifica starea de fapt după un accident mortal sau colectiv.
Alte obligații din lege:
- alimentația de protecție și materialele igienico-sanitare se acordă obligatoriu și gratuit [16][17];
- supravegherea sănătății la intervale regulate se face prin medici de medicina muncii [18];
- grupurile sensibile (gravide, lăuze, femei care alăptează, tineri, persoane cu dizabilități) trebuie protejate, iar locurile de muncă amenajate ținând seama de prezența lor [19][20].
5. Prim ajutor, incendii, evacuare, pericol grav și iminent
-
Angajatorul ia măsuri de prim ajutor, stingere a incendiilor și evacuare, stabilește legătura cu serviciile de urgență și desemnează lucrătorii care aplică aceste măsuri [21].
-
În caz de pericol grav și iminent, angajatorul:
- informează lucrătorii;
- le permite să oprească lucrul și să se retragă;
- nu le impune reluarea lucrului cât timp pericolul persistă, cu excepția cazurilor excepționale și justificate.
Lucrătorii care se retrag nu pot fi prejudiciați [22].
6. Informare, consultare, comitetul SSM
- Lucrătorii și reprezentanții lor trebuie să primească informații despre riscuri și despre măsurile de prevenire, la nivel de unitate și de post [23]. Reprezentanții au acces la evaluarea riscurilor, la evidențe și la rapoarte [24].
- Angajatorul consultă lucrătorii în prealabil despre orice măsură care afectează semnificativ SSM, despre desemnarea lucrătorilor, recurgerea la servicii externe și planificarea instruirii. Reprezentanților le acordă timp, fără diminuarea salariului, și mijloacele necesare [25].
- Comitetul SSM se constituie în unitățile cu cel puțin 50 de lucrători. Inspectorul de muncă îl poate impune și sub acest prag. Se constituie și pentru activități temporare de peste 3 luni. Sub 50 de lucrători, atribuțiile lui revin reprezentanților lucrătorilor [26].
- Angajatorul trebuie să asigure întrunirea comitetului cel puțin o dată pe trimestru. Procesul-verbal se transmite inspectoratului teritorial de muncă în 10 zile [27].
7. Instruirea lucrătorilor
- Instruirea trebuie făcută la angajare, la schimbarea locului de muncă, la echipamente sau tehnologii noi și la lucrări speciale. Trebuie să fie periodică și adaptată riscurilor [28].
- Nu poate fi pe cheltuiala lucrătorilor și se face în timpul programului. Dovada poate fi pe hârtie sau electronică, caz în care se semnează cu semnătură electronică [29].
- Normele prevăd trei faze: introductiv-generală, la locul de muncă și periodică [30]. Lucrătorii nu pot fi angajați dacă nu și-au însușit instruirea introductiv-generală [31].
- Intervalul dintre două instruiri periodice „nu va fi mai mare de 6 luni”. Pentru personalul tehnico-administrativ este de cel mult 12 luni. Instruirea periodică se completează obligatoriu cu demonstrații practice [32].
8. Accidente și boli profesionale
- Angajatorul comunică evenimentele de îndată: inspectoratului teritorial de muncă (toate evenimentele), asigurătorului (cele urmate de incapacitate, invaliditate sau deces) și, după caz, organelor de urmărire penală [33].
- Evenimentele cu incapacitate temporară de muncă le cercetează angajatorul. Pe cele cu invaliditate, deces, accidente colective sau incidente periculoase le cercetează ITM [34].
- Angajatorul trebuie să numească de îndată, prin decizie scrisă, o comisie de cercetare de cel puțin 3 persoane [35].
- Accidentul înregistrat se raportează la ITM și la asigurător [36].
9. Sancțiuni (art. 39)
Amenzile contravenționale prevăzute în textul consolidat [37]:
| Amendă | Obligații încălcate |
|---|---|
| 5.000-10.000 lei | art. 13 lit. b), c), p), r): planul de prevenire, autorizația de funcționare, starea de fapt după accident, echipamentul individual de protecție |
| 4.000-8.000 lei | evaluarea riscurilor (art. 12 alin. 1 lit. a-b) și instruirea (art. 20), printre altele |
| 3.500-7.000 lei | art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) și (3), art. 13 lit. q) și s), art. 27 alin. (1) lit. a) și b) |
| 3.000-6.000 lei | art. 9 alin. (1), art. 10, art. 14, art. 15, art. 16, art. 34 alin. (1) |
| 2.500-5.000 lei | art. 11 alin. (2) și (4), art. 17, art. 19, art. 21 |
| 2.000-4.000 lei | evidențe și rapoarte (art. 12 alin. 1 lit. c-d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) și (6), art. 36, art. 34 alin. (5) |
Pot verifica în continuare o cerință anume, de exemplu activitățile din anexa nr. 5 a Normelor, conținutul minim al planului de prevenire (anexa nr. 7) sau cerințele pentru serviciile externe.
Ce obligații au lucrătorii?
Obligațiile lucrătorilor sunt stabilite în capitolul IV al Legii nr. 319/2006, la art. 22 și 23. Regula de bază: fiecare lucrător „trebuie” să lucreze conform pregătirii, instruirii și instrucțiunilor primite de la angajator. Nu trebuie să își pună în pericol, prin acțiunile sau omisiunile sale, nici propria persoană, nici alte persoane [38].
Approach: Am citit textul consolidat al Legii nr. 319/2006 (cap. IV, plus art. 11 și 39) și am căutat în Normele metodologice HG 1.425/2006 prevederi care impun obligații lucrătorului. Nu am consultat Codul muncii sau regulamentele interne, care pot reglementa separat răspunderea disciplinară.
Obligațiile din art. 23 alin. (1)
Pentru a atinge obiectivele art. 22, lucrătorii au următoarele obligații [39]:
| Lit. | Obligația |
|---|---|
| a) | să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de transport și alte mijloace de producție |
| b) | să utilizeze corect echipamentul individual de protecție primit și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare |
| c) | să nu scoată din funcțiune, să nu modifice, să nu schimbe și să nu înlăture arbitrar dispozitivele de securitate (ale mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor) și să le utilizeze corect |
| d) | să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol, precum și orice deficiență a sistemelor de protecție |
| e) | să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă și/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană |
| f) | să coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, cât timp este necesar, ca să poată fi realizate măsurile dispuse de inspectorii de muncă și inspectorii sanitari |
| g) | să coopereze, cât timp este necesar, ca angajatorul să se poată asigura că mediul și condițiile de muncă sunt sigure în domeniul lor de activitate |
| h) | să își însușească și să respecte legislația SSM și măsurile de aplicare a acesteia |
| i) | să dea relațiile solicitate de inspectorii de muncă și inspectorii sanitari |
Potrivit art. 23 alin. (2), aceste obligații se aplică, după caz, și celorlalți participanți la procesul de muncă, în funcție de activitățile pe care le desfășoară [39].
Pericol grav și iminent (art. 11)
- Angajatorul trebuie să se asigure că toți lucrătorii sunt apți să aplice măsurile corespunzătoare dacă apare un pericol grav și iminent și șeful ierarhic direct nu poate fi contactat. Lucrătorii acționează potrivit cunoștințelor și mijloacelor tehnice pe care le au [22].
- Pentru astfel de acțiuni, lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciați, cu excepția cazurilor în care acționează imprudent sau dau dovadă de neglijență gravă (alin. 4) [22].
- Lucrătorii care părăsesc locul de muncă sau zona periculoasă din cauza unui astfel de pericol nu trebuie să fie prejudiciați (alin. 2) [22].
Instruirea: semnarea fișei
După instruire, fișa de instruire individuală se semnează de lucrătorul instruit și de persoanele care au făcut și au verificat instruirea (art. 81 alin. 3 din Norme). Semnătura poate fi olografă sau electronică (simplă, avansată sau calificată), după modalitatea stabilită de angajator prin regulamentul intern [40].
Sancțiuni
- Amenzile contravenționale din art. 39 privesc angajatorii: alin. (1) prevede că „constituie contravenții faptele săvârșite de angajatori”. Niciun alineat al art. 39 nu trimite la art. 22 sau 23 [37].
- Art. 38 a fost abrogat prin Legea nr. 187/2012 [41].
- Prin urmare, Legea nr. 319/2006 nu stabilește o amendă pentru lucrătorul care încalcă art. 23. Răspunderea lui pentru astfel de încălcări nu este reglementată în textul pe care l-am citit.
Pot căuta în continuare prevederile din Norme despre controlul medical al lucrătorilor sau despre atribuțiile lucrătorului desemnat.