Q.01

Cum se face evaluarea riscurilor SSM?

În România, evaluarea riscurilor SSM este o obligație a angajatorului, prevăzută de Legea nr. 319/2006 și de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1425/2006. Angajatorul trebuie să identifice pericolele și să evalueze riscurile pentru fiecare componentă a sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace/echipamente de muncă și mediul de muncă), pe fiecare loc de muncă sau post de lucru [1]. Pe baza rezultatelor, întocmește un plan de prevenire și protecție [2].

Approach: Am citit textul Legii 319/2006, al HG 1425/2006 și al Normelor metodologice, inclusiv modificările aduse prin HG 955/2010. Prevederile pe care le-am citit nu impun o anumită metodă de calcul al riscului. Ele stabilesc doar ce trebuie evaluat, cine face evaluarea, când se revizuiește și ce rezultă din ea.

1. Obligația de bază

  • Angajatorul trebuie să realizeze o evaluare a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă și să o aibă în posesie. Evaluarea include grupurile sensibile la riscuri specifice (art. 12 alin. (1) lit. a) din lege). Tot angajatorul decide măsurile de protecție și echipamentul de protecție care trebuie folosit [3].
  • Evaluarea acoperă și alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice folosite și amenajarea locurilor de muncă (art. 7 alin. (4) lit. a)) [4].

2. Logica evaluării: principiile generale de prevenire (art. 7 alin. (3)) Ordinea prevăzută de lege este următoarea:

  • evitarea riscurilor;
  • evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
  • combaterea riscurilor la sursă;
  • adaptarea muncii la om;
  • adaptarea la progresul tehnic;
  • înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceva nepericulos sau mai puțin periculos;
  • o politică de prevenire coerentă;
  • prioritate pentru protecția colectivă față de cea individuală;
  • instrucțiuni adecvate pentru lucrători [4].

3. Pașii practici

  1. Identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pe fiecare loc de muncă sau post de lucru, pentru cele patru componente: executant, sarcină, echipamente, mediu (art. 15 alin. (1) pct. 1 din Norme) [1].

  2. Stabilirea măsurilor de prevenire și protecție: tehnice, organizatorice, igienico-sanitare și de altă natură. Apoi se stabilesc resursele umane și materiale necesare (art. 46 alin. (2)-(3) din Norme) [5].

  3. Planul de prevenire și protecție, conform modelului din Anexa nr. 7 la Norme. Coloanele sunt: loc de muncă/post, riscuri evaluate, măsuri tehnice, organizatorice, igienico-sanitare și de altă natură, acțiuni pentru realizarea măsurii, termen, persoana responsabilă și observații. Planul este avizat de CSSM și semnat de angajator [6]. Înainte de semnare, planul se supune analizei lucrătorilor, a reprezentanților lor sau a CSSM [5].

  4. Activități derivate din evaluare:

    • instrucțiuni proprii;
    • atribuții SSM în fișa postului;
    • tematica și periodicitatea instruirii;
    • planul de acțiune în caz de pericol grav și iminent;
    • evidența zonelor cu risc ridicat și specific;
    • semnalizarea;
    • evidența posturilor care necesită examene medicale suplimentare [1].

    Tot aici intră identificarea echipamentului individual de protecție necesar pe posturi [7].

  5. Consultarea și accesul lucrătorilor. Lucrătorii desemnați și reprezentanții lucrătorilor trebuie să aibă acces la evaluarea riscurilor [8]. Aceștia sunt consultați în prealabil cu privire la informațiile de la art. 12 alin. (1) [9].

4. Când se revizuiește evaluarea (art. 15 alin. (3) din Norme) Evaluarea se revizuiește cel puțin în următoarele situații:

  • la schimbări de tehnologie, echipamente, substanțe sau preparate chimice ori de amenajare a locurilor de muncă;
  • după producerea unui eveniment;
  • când se constată că au fost omise riscuri sau apar riscuri noi;
  • când postul este folosit de un lucrător dintr-un grup sensibil;
  • la executarea unor lucrări speciale [10].

Planul de prevenire se revizuiește la modificarea condițiilor de muncă, la apariția unor riscuri noi și după un eveniment [5].

5. Cine poate face evaluarea (art. 14 și 16-19 din Norme) Activitățile de prevenire se pot organiza în patru moduri: angajatorul preia el însuși atribuțiile, desemnează lucrători, înființează un serviciu intern sau apelează la un serviciu extern [11]. Ce variantă se poate folosi depinde de numărul de lucrători:

LucrătoriVariante permise
până la 9Angajatorul poate face singur activitățile, dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: nu desfășoară activități din Anexa nr. 5, își desfășoară efectiv și cu regularitate activitatea în întreprindere și a urmat un program de pregătire SSM de minimum 40 de ore (Anexa nr. 6 lit. A) [12]
10-49Aceleași condiții, plus condiția ca riscurile identificate să nu poată genera consecințe grave sau ireversibile (deces, invaliditate) [13]
50-249Lucrători desemnați sau serviciu intern. Serviciul intern este obligatoriu pentru activitățile din Anexa nr. 5 [14]
peste 250Serviciu intern obligatoriu [15]

În toate cazurile, dacă personalul propriu nu are capacitățile necesare, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activități [14].

Anexa nr. 5 cuprinde activități precum:

  • expunerea la radiații ionizante sau la agenți cancerigeni, mutageni ori toxici pentru reproducere;
  • exploziviștii și articolele pirotehnice;
  • mineritul și forajul;
  • construcțiile cu risc de surpare sau de cădere de la înălțime;
  • pază și protecție;
  • atmosferele explozive [16].

6. Regimuri care se adaugă Pentru anumite riscuri există hotărâri de guvern separate, la care Normele trimit pentru rapoarte și liste: azbest, vibrații, zgomot și șantiere temporare și mobile [7]. Pentru zonele cu atmosfere explozive, Normele trimit la HG 1.058/2006 [7]. Textul acestor hotărâri nu l-am citit aici.

Dacă îmi spuneți domeniul de activitate și numărul de lucrători, vă pot spune ce variantă de organizare se aplică și ce riscuri specifice trebuie acoperite.

Q.02

Ce trebuie să conțină planul de prevenire și protecție?

Planul de prevenire și protecție trebuie să cuprindă cel puțin informațiile din Anexa nr. 7 la Normele metodologice (art. 46 alin. (4)) [5]. Concret, pentru fiecare loc de muncă sau post de lucru se trec riscurile evaluate, măsurile care le răspund (pe tipuri), acțiunile de realizare, termenul și persoana responsabilă. Legea cere ca planul să se bazeze pe evaluarea riscurilor și să fie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură (art. 13 lit. b) din Legea 319/2006) [2].

Approach: Am citit art. 13 din Legea 319/2006 și art. 46 și Anexa nr. 7 din Normele metodologice aprobate prin HG 1425/2006, în textul consolidat de pe Portalul Legislativ.

1. Conținutul minim (Anexa nr. 7)

Modelul este un tabel cu următoarele coloane [6]:

Col.Conținut
0Nr. crt.
1Loc de muncă / post de lucru
2Riscuri evaluate
3Măsuri tehnice
4Măsuri organizatorice
5Măsuri igienico-sanitare
6Măsuri de altă natură
7Acțiuni în scopul realizării măsurii
8Termen de realizare
9Persoana care răspunde de realizarea măsurii
10Observații

În josul tabelului se află rubricile „Avizat CSSM” și „Angajator” [6].

2. Cum se completează (art. 46 din Norme)

  • Măsurile de prevenire și protecție (tehnice, organizatorice, igienico-sanitare și de altă natură) se stabilesc pe baza evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă sau post de lucru (alin. (2)).
  • După analiza acestor măsuri se stabilesc resursele umane și materiale necesare pentru realizarea lor (alin. (3)).
  • Planul se supune analizei lucrătorilor și/sau a reprezentanților lor sau a CSSM, după caz, și trebuie semnat de angajator (alin. (5)) [5].

3. Revizuire Planul se revizuiește ori de câte ori se modifică condițiile de muncă, apar riscuri noi sau se produce un eveniment (art. 46 alin. (1), în forma modificată prin HG 955/2010) [5].

4. Aplicare Angajatorul trebuie să aplice planul potrivit condițiilor de muncă specifice unității (art. 13 lit. b)). Tot el trebuie să asigure și să controleze că toți lucrătorii cunosc și aplică măsurile din plan, prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe (art. 13 lit. f)) [2].

Dacă îmi trimiteți evaluarea de riscuri pentru un post, vă pot ajuta să o transpuneți în structura din Anexa nr. 7.

Q.03

Cine are voie să facă evaluarea riscurilor?

Evaluarea riscurilor poate fi făcută de una dintre cele patru variante de organizare din art. 14 din Normele metodologice: angajatorul însuși, lucrători desemnați, un serviciu intern de prevenire și protecție sau un serviciu extern abilitat [11]. Identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor este prima dintre activitățile de prevenire și protecție enumerate la art. 15 alin. (1) [1]. Prin urmare, o poate face oricine, din aceste variante, are pregătirea cerută și varianta permisă pentru mărimea și activitatea firmei.

Approach: Am citit art. 8-9 din Legea 319/2006 și art. 14-34 și 47-51 din Normele metodologice (HG 1425/2006), în forma modificată prin HG 955/2010, HG 1.242/2011 și HG 259/2022. Normele nu rezervă evaluarea riscurilor unui anumit nivel de pregătire. Ea urmează regulile generale pentru toate activitățile de la art. 15.

1. Angajatorul, personal Legea permite acest lucru în microîntreprinderi și întreprinderi mici fără riscuri deosebite, dacă angajatorul are capacitatea necesară (art. 9 alin. (4)) [17]. Normele detaliază:

  • până la 9 lucrători: trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții. Firma nu are activități din Anexa nr. 5, angajatorul lucrează efectiv și cu regularitate în firmă și a absolvit un program SSM de minimum 40 de ore (Anexa nr. 6 lit. A), dovedit cu document de absolvire [12];
  • 10-49 lucrători: aceleași condiții, plus una în plus. Riscurile identificate nu trebuie să poată produce accidente sau boli profesionale cu consecințe grave sau ireversibile (deces, invaliditate) [13].

2. Lucrători desemnați

  • Sunt numiți prin decizie scrisă a angajatorului. Pot fi desemnați numai lucrători cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Activitățile pentru care au capacitate se trec în fișa postului (art. 20) [18].
  • Trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele de nivel mediu de la art. 49 (art. 21) [19]:
    • studii liceale, filiera teoretică profil real sau filiera tehnologică profil tehnic;
    • un curs SSM de cel puțin 80 de ore (Anexa nr. 6 lit. B);
    • ambele dovedite cu diploma și certificatul de absolvire [20].
  • Pot avea, în principal, atribuții SSM și cel mult atribuții complementare (art. 8 alin. (6) din lege) [21].

3. Serviciul intern de prevenire și protecție

  • Membrii trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele de la art. 49. Conducătorul trebuie să îndeplinească cerințele de la art. 50. Din 1 iulie 2011, membrii trebuie să aibă contract de muncă cu normă întreagă (art. 23) [22].
  • Serviciul este o structură distinctă, subordonată direct angajatorului. Membrii fac numai activități de prevenire și protecție, plus cel mult activități complementare (de exemplu stingerea incendiilor sau protecția mediului) (art. 24) [23].

4. Serviciul extern de prevenire și protecție

  • Lucrează pe bază de contract (art. 28) [24].
  • Trebuie să aibă personal cu capacitate profesională adecvată și să fie abilitat de Comisia de abilitare, după procedura de la art. 35-45 (art. 31) [25].
  • Personalul trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele de la art. 49, iar conducătorul pe cele de la art. 50. Dacă serviciul are o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească art. 50. O persoană poate conduce un singur serviciu extern (art. 32) [26].
  • Contractul trebuie să precizeze ce activități face serviciul extern și cum colaborează cu lucrătorii desemnați sau cu serviciul intern (art. 33) [27].

Nivelul superior (art. 50) cere cumulativ:

  • studii universitare în științe inginerești, agricole sau silvice;
  • curs SSM de minimum 80 de ore;
  • program postuniversitar SSM de minimum 180 de ore.

Un master sau un doctorat în SSM înlocuiește cele două cursuri [28]. Cursurile de la art. 49 și 50 se fac numai la furnizori de formare autorizați conform OG 129/2000 (art. 51) [29].

Ce variantă se aplică, după numărul de lucrători

LucrătoriCine poate face evaluarea
până la 49Angajatorul (în condițiile de mai sus); altfel, lucrători desemnați, serviciu intern și/sau serviciu extern [12][13]
50-249Lucrători desemnați sau serviciu intern; serviciul intern este obligatoriu pentru activitățile din Anexa nr. 5 [14]
peste 250Serviciu intern [15]

În toate cazurile, dacă personalul propriu nu are capacitățile și aptitudinile necesare pentru o activitate de la art. 15, angajatorul trebuie să folosească un serviciu extern pentru acea activitate [14]. Aceeași obligație apare în lege, la art. 8 alin. (4) [21]. Și când evaluarea o face un terț, lucrătorii desemnați și reprezentanții lucrătorilor trebuie să aibă acces la ea, așa cum am arătat anterior.

Q.04